Mom O’clock. 28 ianuarie. Zarurile au fost aruncate!

Brazde ușoare de nisip pe față, un pai ce se rotește în bătaia vântului în pahar, părul cârlionțat de la sare, trupul ușor rozaliu de la puțină nesăbuință, melodii pe ritmuri de valuri, libertate și uitare. Visuri ce trebuie amânate..  

Zarurile au fost aruncate! O perioadă bună de acum, suntem legate de glie, de copilul nou sosit în familie, mom o’clock. Iar luna ce a mai rămas până la deschiderea cafenelei de abia dacă ne permite să visăm la altceva în afară de furnizori, autorizații, corpuri de iluminat, lungimi și mărimi, aerul condiționat care e prea sus sau prea jos, plexiglas sau plasă, vopsit sau nevopsit, plută, placaj, fiecare zi cu întrebarea ei, întâlniri strecurate între sesiuni de adormit copiii, oameni ce trebuie recrutați. De fapt ne-am trezit în mijlocul furtunii. Ne ferim ochii de firicele de praf și înaintam fără să ne lăsăm păgubașe prin rafalele de vânt. Parcă fiecare task e o luptă, du-te, întoarce-te, ce știai că era s-a schimbat, ne sincronizăm greu agenda cu zile care sunt prea scurte pentru noi. Am avea nevoie de un respiro, probabil o să ni-l luăm peste luni bune.

Chiar și în momentele moarte, mintea tot îți stă plecată, frustrarea crește știind că într-un capitol mai îndepărtat al vieții tale ai fi mutat munții în timpul ăla. Te simți legat de mâini și de picioare, dar încerci să accepți și să găsești un echilibru..Și familia ta are nevoie de tine..și într-o oarecare măsură și pentru ei ne-am angajat în acest extemporal al antreprenoriatului.  

Știi că mai e un pic până la final. Tot ce mai speri este că o să-ți iasă pasența ca în proiectele de altă dată, îndesate pe ultima sută de metri. Și mai speri că NLP-ul chiar să funcționeze într-un timp foarte scurt, chiar dacă ai apucat să citești doar 5 paragrafe sub plapumă înainte să te culci, random, într-o noapte. În rest, îi dai bice.  

Nu mor caii când vor câinii..chiar dacă avem de escaladat un munte al cărui vârf pare că nu o să îl vedem prea curând. În cele din urmă, în ciuda obstacolelor de care ne-am tot lovit, am reușit să recuperăm timpul pierdut. Dinți strânși, asumare, îndârjire și gânduri bune. N-ar fi nici prima și nici ultima dată când o să ne suprindem chiar și pe noi însene cu rezultatul final. O să ieșim din luna februarie ca un friesian la o defilare.

Vote us here!

Facebook mom o’clock

Website mom o’clock

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău