Jurnal Noiembrie 2018

În urmă cu un an eram la Vatra Dornei si pregăteam prezentări pentru viitorii parteneri ai Camp-ului. Era un început. Un altfel de început, cel puțin pentru mine. Însemna pregătirea pentru reîntoarcerea la București.

Astăzi, în momentul acesta, sunt la Vatra Dornei și fac o analiză retrospectivă a unui an care a trecut ca și cum ar fi fost ieri.

Au fost niște luni, primele 3 în care am pregătit ce vom  face și cum vom face în Camp, intrebându-ne cum vom alege și de ce. Au fost niște luni de frământări. Cred ca așa cum e pentru orice nou proiect când ești măcinat de întrebări pentru care nu ai încă nici un răspuns. Am făcut multe prezentări, unele reușite, altele mai puțin reușite. Nu poți fi mereu la cel mai înalt nivel. Unii ne-au plăcut si ne-au apreciat energia si determinarea, alții ne-au zâmbit și am înțeles ce trebuia înțeles. Cum spuneam, puțini sunt performerii absoluți. Ori fiind la început de drum, Camp-ul e și el tot un exercițiu antreprenorial, avem de învățat.

Au urmat apoi lunile în care am pus la punct detaliile comunicării, am pornit campania de recrutare, am selectionat cei 15 finaliști si am pornit Camp-ul. AM avut emoții, multe, dar le-am depășit si am mers cu bine înainte. Am pornit cu încredere și optimism alături de cei selectati, diversi din toate punctele de vedere. Vârstă, idei, pregătire, , dedicare, toate atât de diferite. Un mix bun. De la care am avut de învățat extrem de multe până acum și sunt convins că vom avea multe de priceput până in Martie.

Spuneam la începutul unui jurnal că am încercat în fiecare moment să ne bucurăm de drum, de călătoria asta alături de cei 15. Dar e oare suficient? Dacă ar trebui să răspund eu, acum de aici din Vatra Dornei, aș spune că da. Dar dacă mă mut 500 de kilometri mai la sud o să răspund altfel.  Si răspunsul e NU. De ce? Pentru că fără obiective ești doar călător, deloc antreprenor. Nu e nimic rău în a fi călător, e o opțiune și nimeni nu va putea să schimbe asta. Doar că trăim intr-o societate care in ultimele decenii nu prea a încurajat călătoria fără obiective clare ;-). OK, revenim, nu analizăm statusul societății. Ci pur si simplu ne referim la Guerrilla Camp, spunând că nu e suficient doar sa treci cele 10 luni prin Camp. Pentru că afacerea nu va porni singură și nimic nu se va mișca în directia dorită dacă nu îți stabilești mici “borne” kilometrice de atins și depășit. Ori astea sunt obiective care îți dau cursul călătoriei.

Unii dintre colegii si prietenii noștri din Camp ( pentru că asta au devenit in acest scurt răstimp ) au luat călatoria asta foarte în “piept”. Și-au stabilit puncte de atins, le-au atins și au trecut la nivelul următor. Sunt ceea ce eu aș numi performeri. Sunt competitivi, sunt energetici, sunt determinați și sunt convins că vor depăși toate “bornele” traseului lor antreprenorial, că-și vor face călătoria asta una de vis și că in final vor spune…”hell of a ride :-))”. Ceilalți? La fel de bine voi spune și despre ei. Sunt convins că vă așteptți la altceva. NU, voi spune de bine și despre ei. Merg încet si apăsat. Poate că drumul lor e mai anevoios și trebuie să fie atenți la fiecare pas. Să asculte și să înțeleagă fiecare moment. E un alt traseu și sunt convins că și ei vor ajunge la obiectivele propuse, în ritmul lor.

Ce am înteles eu până acum? Aș vrea să pot răspunde intr-o propoziție, dar nu pot. Am înțeles că diversitatea e benefică.  Ajută la clădirea unor relații aproape imposibile la prima vedere. Am înteles că mai important decât orice primești e ce poți da. Iar oamenii ăștia au dovedit ca sunt Oameni. Adevărați. Ceea ce contează mai mult decât orice. Ce am mai înțeles? Că anul viitor vom construi altfel Camp-ul. CUM? Nu știu încă. Dar știu că va fi diferit. Aș vrea să spun că vom da tot ce e mai bun pentru a ajunge mai departe, pentru a depăși unele borne pe care înca nu le vedem. Dar până atunci mai avem 3 luni cu prietenii noștri care sigur ne vor rămâne aproape mereu.

Nu vreau să fac referire la nici unul dintre cei 15, pentru ca toți sunt  de apreciat pentru ceea ce au făcut până acum. Chiar dacă unul dintre ei a plecat, îl consideram parte a Camp-ului 2018/2019. A fost aici. A avut o idee faină la fel ca toate celelalte, deci a fost si e cu noi. Cei 15 se vor întâlni in Martie la petrecerea de final atunci când vom povesti despre cum a fost anul în Camp care tocmai se va fi încheiat.

Chiar daca repet, mai avem 3 luni împreună, luni în care vom învăța în continuare, luni în care vom crește împreunăși vom ajunge mai aproape de ceea ce ne-am propus.

Pentru că vine iarna și eu încep să devin tot mai energic, în încheiere un “cântec de iarna”.

Așa arată jurnalul lui Noiembrie 2018 de la Vatra Dornei.  Dupa 1 an.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău